Concizie, claritate, simplitate, substanţă. originalitate, corectitudine gramaticală, modestie, echilibru, puţin umor - iată secretele unei postări (sau al unui comentariu la postare) care atrage şi se citeşte uşor.
Dacă vrei să nu-ţi citească nimeni textele din bloguri (fie că sunt postările din propriul blog, fie comentariile la postările, articolele altora), soluţia este să scrii mult, incoerent, fără cap şi coadă, cu aroganţa atoateştiutorului, cu jigniri, atacuri la persoană, niscai obscenităţi, adesea pe lângă subiect.
Se ştie că banalul plictiseşte, inepţia poate amuza pe moment, însă în final tot la plictiseală şi lehamite duce. Exprimările pretenţioase, pompoase, care arată cât de "dăştept" eşti tu, au efect contrar: obosesc şi plictisesc cititorul, care nu are timp şi chef să se oprească la tot pasul ca să se dumirească despre ce a vrut să zică "geniul" postac. Exagerările irită şi exasperează. Textele lungi, parcă nesfârşite, obosesc şi plictisesc; câţi au timp şi răbdare să citească romane-fluviu pe un blog, când viaţa e atât de scurtă şi adesea contra timp?
Concluzia: scrie puţin şi bun, nu mult şi prost; caută calitatea, nu cantitatea. Iar dacă nu ai nimic deosebit de spus, sau dacă nu eşti în stare să te exprimi coerent şi civilizat, mai bine te abţii şi nu mai pierzi vremea scriind.
Aflatul în treabă, în varianta datului cu părerea oriunde şi oricând, e popular în toată lumea; la noi însă se pare că a devenit sport naţional, practicat, din păcate, de mult prea mulţi...
Franz Schubert - Serenada
