La procesul intentat mareşalului Antonescu, principalul cap de acuzare nu a fost trecerea Prutului, ci trecerea Nistrului. Când acuzatorii publici (toţi comunişti de altfel) l-au intrebat pe mareşal care a fost motivul pentru care a trecut Nistrul, răspunsul acestuia i-au bulversat foarte tare, făcându-i să pună accent pe alte acuzaţii. El a spus: Rusia de ce nu s-a oprit la graniţele sale în timpul contraofensivei, de ce a trebuit să meargă până la Berlin? Antonescu le-a spus că de la Hanibal la Cezar şi la Napoleon, legile războiului te obligă să mergi până la capăt ca să fii sigur că cotropitorii nu vor mai avea vreodată pretenţii teritoriale asupra teritoriului tău. Conform aceloraşi argumente, jumatate din Europa ar trebui să le reproşeze ruşilor aceeaşi agresiune pe care ne-o reproşează ei nouă.
(Subliniez că am scris această postare nu pentru a scuza în vreun fel afirmaţiile incalificabile ale preşedintelui, ci doar pentru a semnala nişte informaţii istorice ce mi s-au părut cu adevărat interesante, despre care am aflat abia azi.)
